POVESTEA CELOR 100 "TE ROG" sau lecţia de umilinţă

I.
1001 cărţi pe care să le citeşti înainte de a muri. 1001 poveşti pe care să le trăieşti individual, lacom şi sordid ca să îţi scrii propria carte. Suntem norocoşi! Cei care erau la jumătatea listei nu aveau 1001, ci 500. Restul vieţii cu ce-l acopereau?

Nu râde de gândul ăsta! Tu m-ai învăţat să văd partea plină a paharului. Doar să o văd, nu să o şi beau!N-am încercat dar cred că m-aş îmbăta. Ai dreptate... mai bine fiorul rece al lucidităţii decât înşelăciunea molatecă şi somnolentă.

Nu râde... mai bine fă ca de obicei. Lasa-mă să vorbesc şi prefă-te că nu mă auzi, lasă - mă să urlu şi nu îţi astupa urechile, lasă-mă să te lovesc fără să spui că te doare, lasă - mă să te acuz fără să te aperi, lasă - mă să învăţ de la tine să trăiesc fără să - mi fie frică... Mă laşi? Te rog!

Scoate-mă de aici! Dacă m-ai cunoaşte aşa cum spui, dacă ai ştii la ce mă gândesc când îmi adormi privirea... m-ai iubi mai puţin în fiecare zi.

"Daca aş fi Dumnezeu m-aş face orice dar nu om" E.Cioran.

Puncte de... suspendare
Cred ca gândesc prea pueril! Paradoxal... acum, nu atunci. Altfel cum aş putea explica lipsa mea crasă de constanţă şi frica perpetuă de a - mi păstra realităţile sociale? Poate un proiect început şi TERMINAT m-ar scoate din cercul vicios al propriilor păreri proaste.

Mi s-a spus că mi-ar fi frică de finaluri. De ce când începuturile sunt fulminante finalurile sunt dezastruoase?Ar trebui, oare, sa rămânem eterni începători?

La final cine taie panglica? O tăiem singuri sau împreună?

Începuturile le întâmpinăm toţi cu optimism, cu speranţă, cu adrenalină, cu avânt şi cu excitaţia specifică ce ne-o dă necunoscutul, imprevizibilul. Şi pesimistul neentuziast se lansează în începuturi cu tot curajul posibil....

Este ceva în matematică ce se numeste curba lui Gauss. La începutul ei e... Începutul dar finalul nu e la capătul liniei.

Nu vi s-a întâmplat niciodată să amânaţi citirea unei cărţi începute doar din sadica dorinţă de a nu o termina? De a nu rupe linearitatea sau siguranţa conferită de un lucru familiar? Nu vi s-a întâmplat niciodată să aveţi perioade în care să alegeţi premeditat numai cărţile cele mai mari doar pentru a nu deznoda sfârşitul prea devreme?

Contemplu cupluri ce se scaldă în violenţă, promiscuitate, nepăsare reciprocă sau chiar absenţă totală doar din strania frică de a termina ceva? În cazul asta de ce ne spun toţi că primul pas e mai greu? Până la linia finală adrenalina şi beţia noului se consumă. Nu mai rămân decât întrebările fără răspuns : de ce, cum, când......

Începuturile nu dor. Adrenalina îţi inundă simţurile până la anesteziere. Sfârşiturile nu deţin însă balsamul ăsta decât la optimiştii naivi care cred că punctul pus la capătul frazei ce rezumă o etapă din viaţa lor nu e decât un precursor al unui nou alineat. Temperamentul, convingerile, cei care îl înconjoară, îi vor dicta întotdeauna "Punct şi.... de la capăt".

Mulţi lasă însă între punct şi noua frază un mare gol....

placerea decadentei-sau nonconformism intelectual

Ora spovedaniei! Cred ca-mi place uratul.

Am dat de Martin Amis-Sageata timpului.Interesanta e putin spus....rasfoind paginile de recenzii online mi-au sunat pe placul meu multe alte titluri.Probabil sunt intr-o curba de masochism intelectual?

Captivanta ideea sensului invers a oricarei actiuni-imi imaginez ca ajunge la momentul initial la punctul in care toate cartile se sfarsesc...cred ca am cazut in extaz la scena reconstructiei mancarii din.....resturi digerate...

mai stiti cum va uitati fascinati la fimele derulate inapoi pe casetele video cand erati mici?Creeaza aceeasi impresie de perplexitate sadica ...

Un film derulat inapoi plin de ironii amare adanc inradacinate in societatea contemporana...Tod Friendly ajunge sa-si exercite asupra propriului eu, intotdeauna mentionat la persoana a 3-a-poate dintr-o patologica nevoie de detasare de sine-mult temuta profesie de medic pe care o aplicase in lagarele naziste...

Doar o noua poveste a unui alt supravietuitor al iadului acelor vremuri....de aceasta data a unui tortionar insa...am ajuns la pagina 33

As vrea si acuma tata sa ascult vorba ta
As vrea si acuma tata sa mai spui cate ceva
As vrea si acuma tata cand gresesc sa ma certi si apoi sa ma ierti

Iar pentru tine

Cad usor in patima dependentei si n-am gasit pana acum antidotul nici impotriva propriei mele persoane.

Cred ca daca as face o statistica a subiectelor des abordate primul loc l-ar ocupa singuratatea.

Suntem oare atat de singuri? Sau doar ne simtim..unii din exagerare, unii din mania persecutiei, unii din frica...mai singuri decat ce lumea reala defineste in mod standard ca fiind "singuratatea"?

Mea culpa!ma inscriu in procentajul vizat...Pentru voi, de la o singuratica din multime-bine ascunsa in spatele unei iremediabile fericiri, ceva a la anii `80

11 septembrie-candva

Ploua marunt si neintrerupt de cateva zile. Caietul asta devin plicticos. De ce? Pentru ca si eu, la fel ca si altii, am inceput sa mentionez "evenimente de importanta nationala" Nu ma gandeam la inundatii ci, paradoxal si boem,la cat de mult imi place ploaia. Ce gand egoist, emanat din siguranta si confortul unui camin cald si primitor...e fascinanta muzica ritmara si inceata a picaturilor...parca toate, impreuna, depana un basm vechi de milenii Uneorii e asurzitoare, ca o muzica incomodat si sacadata. uneori parca vreau liniste si simt ca sufletul meu plange o data cu ea iar lacrimile noastre se unesc.Alteori as vrea sa ma topesc in ea, sa ma scurg in pamantul reavan inghitita de o picatura cristalina si incolora... Sper sa nu inceteze, sper ca sfarsitul lumii sa vina prin apa nu prin foc pentru ca atunci poti pluti incet, inconjurat de propriile-ti pacate