placerea decadentei-sau nonconformism intelectual

Ora spovedaniei! Cred ca-mi place uratul.

Am dat de Martin Amis-Sageata timpului.Interesanta e putin spus....rasfoind paginile de recenzii online mi-au sunat pe placul meu multe alte titluri.Probabil sunt intr-o curba de masochism intelectual?

Captivanta ideea sensului invers a oricarei actiuni-imi imaginez ca ajunge la momentul initial la punctul in care toate cartile se sfarsesc...cred ca am cazut in extaz la scena reconstructiei mancarii din.....resturi digerate...

mai stiti cum va uitati fascinati la fimele derulate inapoi pe casetele video cand erati mici?Creeaza aceeasi impresie de perplexitate sadica ...

Un film derulat inapoi plin de ironii amare adanc inradacinate in societatea contemporana...Tod Friendly ajunge sa-si exercite asupra propriului eu, intotdeauna mentionat la persoana a 3-a-poate dintr-o patologica nevoie de detasare de sine-mult temuta profesie de medic pe care o aplicase in lagarele naziste...

Doar o noua poveste a unui alt supravietuitor al iadului acelor vremuri....de aceasta data a unui tortionar insa...am ajuns la pagina 33

As vrea si acuma tata sa ascult vorba ta
As vrea si acuma tata sa mai spui cate ceva
As vrea si acuma tata cand gresesc sa ma certi si apoi sa ma ierti

Iar pentru tine

Cad usor in patima dependentei si n-am gasit pana acum antidotul nici impotriva propriei mele persoane.

Cred ca daca as face o statistica a subiectelor des abordate primul loc l-ar ocupa singuratatea.

Suntem oare atat de singuri? Sau doar ne simtim..unii din exagerare, unii din mania persecutiei, unii din frica...mai singuri decat ce lumea reala defineste in mod standard ca fiind "singuratatea"?

Mea culpa!ma inscriu in procentajul vizat...Pentru voi, de la o singuratica din multime-bine ascunsa in spatele unei iremediabile fericiri, ceva a la anii `80

11 septembrie-candva

Ploua marunt si neintrerupt de cateva zile. Caietul asta devin plicticos. De ce? Pentru ca si eu, la fel ca si altii, am inceput sa mentionez "evenimente de importanta nationala" Nu ma gandeam la inundatii ci, paradoxal si boem,la cat de mult imi place ploaia. Ce gand egoist, emanat din siguranta si confortul unui camin cald si primitor...e fascinanta muzica ritmara si inceata a picaturilor...parca toate, impreuna, depana un basm vechi de milenii Uneorii e asurzitoare, ca o muzica incomodat si sacadata. uneori parca vreau liniste si simt ca sufletul meu plange o data cu ea iar lacrimile noastre se unesc.Alteori as vrea sa ma topesc in ea, sa ma scurg in pamantul reavan inghitita de o picatura cristalina si incolora... Sper sa nu inceteze, sper ca sfarsitul lumii sa vina prin apa nu prin foc pentru ca atunci poti pluti incet, inconjurat de propriile-ti pacate

omul si comunitatile virtuale

omul si comunitatile virtuale

Mai degraba eu si comunitatile virtuale... Intotdeauna am adorat comoditatea propriului apartament si interactiunea sociala cu ajutorul internetului....comod, lipsit de implicatie fizica si sociala...Un inadaptat, ar spune unii, un personaj prea putin sociabil, ar spune altii...nu...pur si simplu o metoda sigura si comoda de a comunica rapid si de a sparge barierele de timp si spatiu pe care ti le impune. O metoda prozaica, lipsita de mirosul imbietor de hartie proaspat taiata si de cerneala care danseaza ritmic pe foaie, pana la ultima picatura, plangandu0si agale povestea... Biet 0m, animal social, care ai nevoie de oamenii din jurul tau ca sa traiesti....Intotdeauna mi-am inchipuit ca sunt intr-o piesa a lui Sartre...ca asta e Iadul meu...sau Raiul... Nefericita dorinta de a apartine unui grup, chiar si virtual, ne face sa fim competitivi, ahtiati dupa succese si combinatii inteligente...

In lumea abramburita a abramburerilor... Nimic nou, nimic interesant, doar un om care scrie...care scrie asa pentru ca varianta clasica...a "creionului pe hartie" ii ofera banala scuza a lipsei inspiratiei... Nimic special..inca un blog in care o mama vorbeste de copilul ei avand senzatia ca e centrul universului... Inca un blog in care un inadaptat social refuleaza cu gratie si impertinenta, avand strania senzatie ca va fi lecturat cu placere de multa lume... Inca un necunoscut care se crede important... Inca un visator care crede ca a terminat de construit castele din carti de joc...Inca un tupeist care crede ca are o idee geniala... Inca un om care traieste

Pentru tine