Ploua marunt si neintrerupt de cateva zile. Caietul asta devin plicticos. De ce? Pentru ca si eu, la fel ca si altii, am inceput sa mentionez "evenimente de importanta nationala" Nu ma gandeam la inundatii ci, paradoxal si boem,la cat de mult imi place ploaia. Ce gand egoist, emanat din siguranta si confortul unui camin cald si primitor...e fascinanta muzica ritmara si inceata a picaturilor...parca toate, impreuna, depana un basm vechi de milenii Uneorii e asurzitoare, ca o muzica incomodat si sacadata. uneori parca vreau liniste si simt ca sufletul meu plange o data cu ea iar lacrimile noastre se unesc.Alteori as vrea sa ma topesc in ea, sa ma scurg in pamantul reavan inghitita de o picatura cristalina si incolora... Sper sa nu inceteze, sper ca sfarsitul lumii sa vina prin apa nu prin foc pentru ca atunci poti pluti incet, inconjurat de propriile-ti pacate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu